Un geniu adolescentin.

If I lose any more than this, will my heart be forgiven

How much pain before I can see you again

One more time, please don't change the season

One more time to the time when we fool around

When our path cross each other, I am always the first to turn

Making me indulge more in my selfish way

One more chance tripped by memories

One more chance we cannot choose our next place

I am always searching somewhere for you

Opposite of the house, the other side of the alley's window

Even though I know you won't be here

If my wish is to be granted, please bring me to you right now

Betting and embracing everything

To show you there's nothing else I can do

Anybody should be fine if it was just to ease loneliness

Because the stars in the night sky seems like falling, I cant lie to myself

One more time, please dont' change the season

One more time to the time when we fool around

I am always searching somewhere for you

Even at the intersection and dream

Even though I know you won't be here

If miracle was to happen, I want to show it to you right now

A new morning, myself

and the "I love you" which I couldn't say

Summer's memory is revolving

The sudden disappearance of heart beat

I am always searching somewhere for you

At dawn's town, At Sakuragi street

Even though I know you won't come here

If my wish is to be granted, please bring me to you right now

Betting and embracing everything

To show you there's nothing else I can do

I am always searching somewhere for your fragment

At the destination's shop, At the corner of the newspaper

Even though I know you won't be there

If miracle was to happen, I want to show it to you right now

A new morning, myself

And the "I love you" which I couldn't say

I always end up looking somewhere for your smile

At the railway crossing of the fast pace town

Even though I know you won't be here

If life can be repeated, I'll go to you many times over

There's nothing else that I want

Nothing else is more important than you

Numit în Japonia şi China karma.Principiul karmei este unul destul de simplu: faci bine, primeşti bine, faci rău, primeşti rău.Eu aş porni o discuţie despre acest concept din punctul de vedere al "reîncarnarii".În China e o chestie, oamenii cred că dacă ai fost criminal, mincinos, hoţ (ş.a.m.d)  în viaţa asta, în cea viitoare vei avea o mulţime de greutăţi şi nenorocuri, neluând în seamă nevinovăţia "noului" tu şi pornind din start cu eticheta "am ghinioane şi mi se întâmplă numai lucruri rele, deci într-un fel merit asta pentru păcatele vieţii mele anterioare".Însă mulţi îşi pun întrebarea "Da' eu ce vină am?de fapt şi de drept acea persoană nu sunt eu, cel de acum, care am fost om bun, am ajutat săracii, am dus gunoiul şi mi-am respectat semenii?".Păi, hai să ne gândim aşa: dacă tu, care eşti acum să zicem unul care a crescut într-un mediu sărac cu nişte părinţi ce aveau inoculat simţul dreptăţii, nu aveau posibilităţi materiale dar erau persoane culte şi te-au educat foarte bine, te-ai fii format în cadrul unei familii bogate, unde ai fii fost rege peste micul tău regat briliant şi ai fii fumat haşiş 24 din 24 dând-o naibii de carte, fiindcă oricum părinţii ar fii rezolvat orice cu bani, nu ai fii devenit un cocalar, un băiat de bani gata, ce trăieşte doar pentru distracţie şi femei? oare personalitatea unui om este influenţată de ceilalţi, de mediul în care trăieşte sau de suma de bani din contul familiei? eu tind să zic că da, contează chiar foarte mult.

 De exemplu eu sunt o nebună ciudată, obsedată de note, materialistă doar pe jumătate, am un fel macabru dar şi amuzant de a fi, nu judec cartea după copertă şi sunt extrem de narcisistă şi mai mereu prea-încrezătoare-n-mine.Sunt mai mult decât convinsă că dacă aş fi fost o fată de bani gata în momentul acesta mi-aş fi petrecut seara cu prietenele mele piţi, încercând haine şi mâncând iaurt dietetic de fructe, nu halind a 2-a pizza pe ziua de azi şi visând cu ochii deschişi la cai verzi pe pereţi.Ah, da şi aş fi făcut liceul la Praga (deoarece aşa-i moda), petrecându-mi fiecare weekend la shopping în Milano.Nicidecum nu mi-aş fi ocupat timpul cu banalităţi de genul făcutul curăţeniei, al temelor, îngrijoratul pentru propriul viitor şi dorinţele de a avea un Nokia N97 şi un laptop roz pe care să scrie "Dragonfly" cu litere argintii!

 Pot să afirm şi sunt 100% sigură că în viaţa mea anterioară am făcut multe lucruri bune iar datorită acestei karme am mereu noroc cu carul, sunt prinsă minţind din joi în paşti, primesc ce vreau şi all in all nu cred să fii avut zile când chiar să îmi fii urât viaţa.De obicei mă mai urăsc pe mine, urăsc incapabilitatea mea de a face ceva perfect, dar am învăţat să mă accept aşa cum sunt, prietenii mă plac, sunt un copil-model, nu am pretenţii prea mari şi am fost rezonabilă atâta timp cât am putut.Manipularea totuşi mi se pare cea mai bună formă de distracţie şi de sculptare a unui drum sigur printre hăţişurile vieţii.Nu am multe talente, dar am un noroc ieşit din comun, care câteodată mă sperie până şi pe mine.Nu am valori morale pe care să le respect, mereu mi-am spus că aş prefera să fiu bogată şi proastă decât cu veniturile moderate şi  inteligenţa medie spre genială pe care o posed, vorbind strict de note.Nimeni nu are nici cea mai vagă idee de dorinţele mele de a vizita tot mapamondul, de a vorbi fluent 4 limbi străine, de a-mi procura ultimile gadget-uri la modă şi haine cât mai drăguţe, de a fii cineva, chiar şi pentru o zi.Vreau din tot sufletul 24 de ore de copil de bani gata, nimic mai mult, nimic mai puţin.

 Ca să reiau subiecul karmei, totul depinde de cât de obtuz în gândire eşti, eu cred că multe se leagă de felul în care un individ îşi vede existenţa, dacă stărui să consideri că tu  eşti păgubos. aşa vei fii,însă dacă ai convingerea că everything will go right, vei observa că aşa se va întâmpla.Psihologia joacă un rol important în acest amestec de tradiţie şi principii contemporane, aceea de judecător, cel ce este optimist şi confident în propria sa persoană va reuşi să treacă de o mulţime de impedimente de-a lungul timpului punând la colţ pe realiştii care nu pot vedea dincolo de bariera pe care şi-au pus-o în faţa ochilor, barieră ce le întunecă judecata, rămânând doar nişte încuiaţi.

 Mă contrazic, desigur cu unul dintre posturile mele în care am spus că nu e bine să te întrebi de ce plouă, dacă ştii că asta nu va putea să schimbe faptul că plouă, însă eu am pornit de la ideea că poate-poate această karma nu este altceva decât o chestie a minţii, dar trebuie să admit înfrântă că există oameni cu baftă şi oameni fără.Iar karma pare cea mai plauzibilă explicaţie.Totuşi, din când în când mă întreb, oare în viaţa mea anterioară ce am fost şi de ce am făcut atâtea gesturi filantropice?nu prea seamănă cu mine, cea din prezent, chiar deloc.

Yeah, I made it!

M-am trezit nu la 8, nu la 7, ci la..?

4 FTW!

 Cum? păi am un subconştient foarte deştept de-aia.Şi avusei o zi perfectă din toate punctele de vedere, deşi pot să spun că afar’ e frig de crapă pietrele.Am ajuns la lecţia doişpe cu japoneza şi devine din ce în ce mai încurcată dar nu la fel de încurcată ca franceza pe care o detest.Măcar la japoneză până acum decât se înlocuieşte o terminaţie -masu- cu alta -mashita pentru trecut.Însă e ciudată metoda prin care se formează negativu’ şi verbul a vrea, sau « hai să ».Hmm însă îmi face plăcere şi pot să spun că e oarecum distractiv.Am învăţat până şi numerele: ichi, ni, san, shi, go, roku, nana, hachi,kyuu,juu.Sper că le nimeri, mereu încurc şasele cu şaptele şi uit nouăle.Ah da şi mai sunt la kyuu forma ku şi la shi forma yon (pe care mereu o încurc cu yen lol).

Acum am lângă mine 2 pungi de Lay’s şi una de napolitane şi mă abţin să nu le încep ca să nu îmi stric pofta de mâncare, deşi este cam greu fiindcă până la ora asta supravieţui doar cu pâine, sirop şi iaurt cu fructe. Mă gândesc să mă rog la bunica să-mi dea nişte bani de pizza dar ar fii a 4-a oară luna aceasta şi deja făcu mai mult decât necesar pentru mine… dar mi-e foame!

[încep punga de Lay's]

 Întrebare: dacă ar fii să alegeţi dintre Grave of the fireflies şi The girl who leapt through time, ce aţi alege? pe mine mă bate gându’ să le downloadez pe amândouă …atunci cu care să încep?vreo opinie, ceva?

Învăţ japoneza.Da.Singură, acas’, eventual cu cel mai bun prieten/om ce urăşte Japonia/persoană ce azi mă scoasă de sub plapumă şi îmi dete o palmă pentru a mă opri din auto-compătimit.Ohh, da, îl iubesc şi nu mint.Draci! toţi avem nevoie de un om ca el care să ne amintească cât de proşti suntem şi să ne pocnească aşa cum ştii şi tu că meriţi fiindcă stai ca o legumă pe gresia de pe hol aşteptând să-ţi dai ultima suflare.E deplorabil, ştiu.Ştie şi el, ştie tot mapamondu’ că-s un dezastru umblător, cine mai trebuie să ştie?muma de la groapă? las’ că şi aia ştie.

Aşa, rămăsesem la japoneză.Păi m-am cufundat prin terminaţii şi particule şi numere idioate iar pe idiotul ăla de 9 (kyuu) poţi să mă baţi şi tot nu-l ţin minte da’ nu mă las, tre’ să fac şi eu ceva cu viaţa mea că îmi trece tinereţea ce mama naibii.

M-am gândit să scriu în următoru’ post ceva în genu’ »Ajutor, nu mă trezesc din somn nici dacă porneşte afar’ al 3-lea Război Mondial »…băgami-aşi.Oricum nici Satana nu m-ar putea ajuta, sunt « Hopeless cu H mare » în privinţa asta…să apelez la prieteni care să mă sscoale? tentant, foarte tentant da’ am şi eu mândria mea acolo undeva ce dracu’.Deşi ştiu deja vreo 4-5 persoane care m-ar trezi cu drag, ori cu mai puţin drag dac le-aşi cere-o însă eu-s orgolioasă adică ce?nu mă pot trezi şi singură? Răspuns: nu! Macabru, aşa-i? presupun că până la urmă voi rămâne tot cu caietu’ de istorie drept partener lol.Ăla e inactiv puii mei.Poa’ să şi mor că nu îi pasă, lui îi pasă doar de evlavioasa Maria Tereza, Gesta Hungarum şi hunii lu’ peşte prăjit.Da, nu-s în starea mea cea mai bună de spirit, mă simt exact ca şi când cineva mi-ar fii dat cu o cărămidă de granit în cap da’ ideea e că nu am murit din nefericire, sunt încă aici şi pe minut ce trece dispreţuiesc şi mai mult acest fapt.Da, bat la taste, cred că închid şi computerul şi mă afund în lecturarea unei cărţi prin care să scap de realitatea asta futută.

Omorâţi-mă că am limbaj cum îl am…trăiţi şi voi prin cartierul meu şi îl veţi deprinde.Ori vorbesc în doade frumoase, magistrale chiar diafane, gen eu-s dăjteaptă ori vorbesc cum scriu acum -hilară chestie- fiindcă-s frustrată şi îmi descarc nervii pe sărăcuţa mea tastatura căreia într-o zi îi voi da un bilet la un spa pentru tastaturi, să mor io.Prea am infectat-o cu gânduri inutile şi tâmpite, zic.

Mă gândesc să mă afund din nou în pat sau în zăpadă, undeva unde nimeni să nu mă vadă.Adopt poziţia unei pisici într-un coşuleţ şi-adorm gândindu-mă cum să mă trezesc.Miau!sau mai bine chiţ?