Un geniu adolescentin.

Îmi plac concursurile.Dap, le ador.Cred că nu a existat zi în care să nu intru pe concursuri.biz şi să văd ce concursuri noi au mai apărut, iar astăzi, când intrai, îmi rămasă privirea la un concurs în care trebuia să spui de ce îţi place seria HP şi care carte dintre cele 6 îţi place cel mai mult.Fiindcă sincer, nu am ce face (în afară de mate), mi se păru drăguţ să particip, iar cu ocazia asta îmi mai exersam şi mâna.Aşa că o să îmi las şi aici impresia despre celebra serie despre care toată lumea a spus măcar ceva.

Dintre toate cărţile din celebra serie HP pe care le-am citit, cred într-o oarecare măsură că cea mai bună, sau poate cea mai captivantă este ultima.Ea reprezintă chiar apogeul acestei aventuri, reprezinta finalul drumului pe care Harry l-a străbătut în încercarea sa de a îl omorî pe Voldemort şi mai putem spune că în acest interval el însăşi s-a transformat din timidul băiat cu cicatrice crescut de rudele sale Încuiate şi faimos fără să vrea încă de când era în scutece într-un adevărat erou de basm.

Dar ce este până la urmă această trilogie excepţională? Un basm, bineînţeles.Un basm modern şi fascinant în care un copil se poate pierde foarte uşor, fiind ca un labirint de poveşti despre dragoni, baghete, turniruri şi alte elemente de tip magic.În ultima carte, acţiunea devine mai sumbră, mai matură şi îşi pierde din inocenţa copilărească pe care o avea în "Harry Potter şi Piatra Filozofală" de exemplu.Cadrele se transmutează într-unele noi, întunecate şi complicate, căutarea Horcruxurilor punându-i pe cei 3 prieteni în situaţii neprevăzute, fapt ce le pune în pericol amiciţia, însă ei dovedesc în cele din urmă că legătura strânsă formată între ei nu poate fi ruptă de ceva atât de minor precum greutăţile aduse de o nouă aventură mult mai periculoasă decât cele precedente.Mi-a plăcut îndeosebi ultima carte pentru relaţiile interumane pe care le promovează şi pentru completarea minuţioasă, până în cel mai mic detaliu al "gap"- urilor pe care autoarea le sărise intenţionat.Până şi în această clipă, când tastez aceste rânduri, sunt uimită de geniul creator al lui J.K Rowling.Această persoană a fost capabilă să realizeze de la zero o lume nouă, cu propriile ei reguli şi încă de la început a ştiut cum să aşeze evenimentele astfel încât carte după carte piesele să se îmbine ca într-un uriaş puzzle.Nu te poţi abţine să nu îţi placă această serie mai ales dacă eşti copil.

Eu, aproape de 15 ani, încă recitesc cărţile HP deşi acum gusturile mele sunt cumva schimbate faţă de cele de la vârsta de 8 ani, dar nu pot uita cum aşteptam la 11 ani să primesc şi eu o scrisoare de la Hogwarts crezând cu tărie în acele simple poveşti.Asta este minunat la perioada copilăriei pe care J.K Rowling ne-a făcut-o mai frumoasă prin amintirile pe care le vom avea întodeuna despre Ron, Hermione şi Harry: poţi crede în orice! Parcă îl şi aud pe Dumbledore şoptind uşor în urechea mea "Copila mea, odihneşte-te, ai visat destul...".După ultima carte, am simţit că nu mai vreau o continuare.A fost un Harry, va rămâne un Harry pentru totdeuna

  În urmă cu câteva minute am citit postul lui tati despre aventura sa în obţinerea unui permis la biblioteca judeţeană şi am rămas într-un fel perplexă când am văzut cât de blamaţi putem deveni dintr-o simplă activitate cotidiană: mersul la bibliotecă.Şi eu merg la bibliotecă destul de des, devorez cărţi cu o rapiditate înnăscută, nu mi s-a întâmplat vreodată să "nu am chef" să citesc, iubesc coperţile fine, senzaţia pe care mi-o oferă drăgăstos paginile atunci când le întorc captivată, literele mici, dezbrăcate de secrete ce mi se-ntind în faţa ochilor cu o supunere tacită şi mă îmbăt cu ultima pagină ca o alcoolică anonimă ce a sorbit cea din urmă picătură de pălincă dintr-un pahar de argint.Am propriul meu permis de bibliotecă, micuţ şi frumos, pe care îl păstrez ca pe ochii din cap, împreună cu buetinul şi alte acte.Îmi iau de cele mai multe ori nu cărţile pentru care am venit, ci pe cele care mi-au făcut cu ochiul, iar eu am un ochi format pentru ele.Ştiu dacă îmi va plăcea după primul contact cu suprafaţa ei... de cele mai multe ori se produce o chimie inexplicabilă iar acea carte cu siguranţă îşi va petrece o săptămână-două lângă patul meu, pe patul meu sau pe rafturile bilbliotecii, ţinându-mi companie.Discretă, uşoară şi caldă, aşa aş ilustra eu o carte... aşa cum Humbert avea Lolita sa, aşa am şi eu cărţile mele.Lolitele mele, micile mele nimfe care mă seduc atât de inocente cu conţinutul lor, care mă silesc să le recitesc de un milion de ori, să le ating marginile, coperta cu o lăcomie iluzorie.

  Şi cum pot oamenii să mă condamne (unii dintre ei) pentru hobby-ul meu? ei nu au deschis niciodată o carte? nu s-au lăsat niciodată prinşi de mrejele ei? Oare de ce rămân atât de uimiţi când vorbesc de pasiunea mea, aşa cum vorbesc ei de jocuri pe calculator sau sesiuni de shopping şi se uită cu o oarecare neîncredere la chipul meu transfigurat?

  Nu pot să îi compătimesc pe cei ca mine, îndrăgostiţi până în vârful unghiilor de lectură deoarece nu mă compătimesc pe mine.Este adevărat că lumea te va primi circumspect şi bănuitor, de parcă ai fi o anomalie a societăţii, dar plăcerea pe care ţi-o oferă cărţile în chip de recompensă este mai mare, mai grandioasă, mai puternică decât orice altă uitătură urâtă, curioasă şi întrebătoare pe care ţi-o va arunca vreun individ din "noua generaţie", prea orb la frumuseţile lumii ce îl înconjoară.

  O să vă fac ziua mai plăcută, vouă, devoratorilor de Twilight! Stephenie Meyer a anunţat că va publica o nouă carte din perspectiva unui personaj minor din Eclipsă: Bree Tanner.Poate este doar o coincidenţă fericită/nefericită că tocmai acel personaj mi s-a părut cel mai interesant nou-născut de pe acolo şi chiar mă intrigase la un moment dat.Stephenie ne-a promis danger, mystery, and romance.Ingredientele perfecte pentru a mă auto-introduce în paginile cărţii pentru 1-2 zile.

  Din ce îmi mai amintesc eu, Bree era o tânără nou-născută de vreo 15 ani (corectaţi-mă dacă greşesc), singura şi repet: singura care s-a predat în faţa Cullenilor ca să rămână în viaţă.Acest lucru a fost oricum în zadar deoarece Volturii. asemnea unor şoimi negri ai dreptăţii, au ucis-o, răpindu-i viaţa pe care o putea duce.Când am citit Zori de zi nu m-am putut abţine să nu mă întreb dacă viaţa lui Bree ar fi fost la fel de perfectă în cazul în care nu s-ar fi întâlnit niciodată cu Victoria... era un personaj atât de mic, dar care avea în spate o poveste, o familie pe care a trebuit să o uite, poate şi o iubire la care a renunţat, vampirii i-au răpit tot.Din acest punct de vedere înţeleg de ce Edward, atât de precaut, ne-a ţinut cu sufletul la gură timp de 3 cărţi până să o transforme pe Bella în vampir... cum să îţi pui aşa de simplu dragostea vieţii în pericol când ai văzut şi simţit aşa de clar cum trăiesc cei ca ei... Eu cred că Bree reprezintă exact partea aceea negativă a vieţii de vampir, parte din care Stephenie ne-a arătat doar un colţ.

  Şi ca să fie totul perfect, autoarea noastră va lansa cartea şi pe net (http://www.breetanner.com/) dar şi în variantă "carte", adică printată.Eu o voi cumpăra printată din două motive:

1. Vreau să o am în bibliotecă alături de celalalte 4 cărţi ale ei, de fapt 5 dacă punem şi Gazda.
2. 1 dolar va ajunge la Crucea Roşie şi deşi nu credeţi, mie îmi place să ajut aşa cum pot oamenii care au nevoie de ajutor.Aţi văzut cutiuţele ălea transparente de la Selgros, Metro etc. în care pui bani pentru copii cu cancer sau care sunt măcinaţi de alte probleme ce le fură copilăria? Eu pun mereu câte 1 RON acolo.Poate nu va ajunge la ei, dar trăiesc cel puţin cu impresia că am ajutat un suflet.

  Deci, succes la citit, iar ca informaţie supilmentară cartea va apărea pe 5 Iunie.

  P.S: Citesc Lolita <3.