Un geniu adolescentin.

Poate c?ndva.

Sun, 18 Apr 2010 13:33:00 +0000

Hi guys! Ştiu şi eu că nu am mai scris de mult dar tezele, lucrările, olimpiada la engleză mi-au mâncat literalmente vorbind tot timpul pe care îl aveam. Ce am mai făcut? Multee. Chiar multe. Şi mă sperie faptul că mai e foarte puţin până dau examenele, chestia asta îmi dă fiori pe spate, însă partea super e că după examene voi fi din ce în ce mai liberă. Am ceva să împart cu toată lumea: iubesc un cântec, Iisuse! Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat să simţiţi o melodie aşa cum o simt eu, mai mult decât cu urechea, o simt cu inima. M-a bântuit mult timp, parcă implorându-mă să o ascult, să o caut! Şi Dumnezeu mi-a dat aseară ce îmi doream, era pe Mtv şi eu citeam o carte. De la primele acorduri am cunoscut-o, am sărit în pat şi de fericire am început să plâng. Simţeam cum tot trupul meu era în extaz, aceea era melodia pe care o căutasem de atâta timp, care îmi răsuna în urechi de pe la radiouri dar pe care niciodată nu o recunoşteam, dar beat-ul era în venele mele. M-am întins pe covor şi m-am lăsat purtată de braţele sale, am lăsat-o să mă conducă ca într-un vals doar al nostru. Sincer, nu am mai simţit niciodată aşa ceva, ca un fior senin de primăvară. Eram reîntregită iar astăzi am stat de când m-am trezit cu căştile în urechi să o prind pe Kiss Fm din nou. Orice om normal nu ar găsi nimic interesant în acea piesă, dar eu am ştiut din prima clipă că e piesa mea, piesa pe care trăiesc, iubesc, mănânc, respir! E piesa trupului meu, sinapsele se leagănă pe ea hipnotizate. Izbucnirea în lacrimi mi s-a părut atât de firească încât acum când scriu de ea mi se pare extraordinar de nefirească, ci chiar deplasată. Poate toată viaţa am căutat melodia mea, poate că acum m-am împlinit. La vârsta pe care o am acum, am tot ce vreau. Părinţii mă iubesc, am prieteni buni, un prieten super, o mulţime de cărţi, note bune, sunt sănătoasă şi mi-am găsit melodia. Nici nu aveţi habar ce frumos a fost ieri când pur şi simplu m-am simţi eu, completă ca un cerc care s-a închis.

Ieri ne-am dus la teatru ca să vedem "Lumina din pod". Mi s-a părut o piesă superbă deşi jumătate din colegi tot se luau de "fâl-fâlul" lui Brian, de care am cam râs şi eu, însă toată piesa, luată ca un întreg a fost foarte frumoasă, adâncă şi greu de pătruns. Acel zbor era o metaforă a existeneţe, fâl-fâul nostru, al oamenilor care ne zbuciumăm pe propria noastră coloană sonoră o eternitate, fiindcă viaţa nu este scurtă, este o eternitate de care trebuie să profităm la maxim. După ce am văzut piesa eu cu încă 2 colege ne-am dus la o librărie şi după aceea am pornit cu A. spre ceilalţi colegi care mai rămăseseră ca să mergem la Mac. Cum sunt la "cură de slăbire" mi-am luat o cola. Poate nu e cine ştie ce şi chiar nu e cine ştie ce dar eu m-am simţit minunat să fac parte din clasă, din colegi, să am viaţa de adolescentă de 14 spre 15 ani pe care mi-am dorit-o mereu. Atunci am fost atât de împlinită încât când am ajuns acasă aproape zburam prin camere. Asta e tot ce pot să spun: Nu mai vă urâţi colegii, măi! Voi chiar nu ştiţi ce pierdeţi, lăsaţi ura să vă învăluie de tineri şi nu e bine. Nu numai când eşti tânăr, dar mereu. E greu, din experienţă vă spun, să nu antipatizezi măcar, dar dacă ai prieteni ca lumea şi gândeşti cât de pozitiv poţi, o să treci prin orice şi va fi bine. Ce nu aş vrea să omor eu acum nişte "urmăritoare" sau pe altcineva, dar nu o fac. De ce să o fac? E mai uşor să adopt un zâmbet şi să plec .

Adevarul.

Wed, 14 Apr 2010 08:20:00 +0000

Cu şi fără Photoshop:

Britney Spears, dintr-un act de bunătate cred, a acceptat să publice în lumea largă imaginile cu ea ne-photoşopată.Eu cred că diferenţa nu este una uriaşă, dar nici una de neglijat, însă cred că e un gest frumos pentru adolescentele care se supun zilnic la cure de slăbire nocive crezând probabil că orice zboară se mănâncă. Adică, vă rog frumos, sunt absolut sigură că dacă am vedea-o pe Monica Columbeanu dimineaţa imediat ce se trezeşte, ne-am speria. E adevărat că nu e 100% bine să fe editate imaginile de genul ăsta deoarece duc ridică moralul unei fete cum ridică un Duster pe Nikita, dar pe bune, aţi cumpăra o revistă pe care pe prima pagină să troneze o Andreea Raicu nemachiată? Eu cred că nu.Frmuseţea vinde, acesta e adevărul şi nu avem ce face :).

Cand eram copil.

Sun, 11 Apr 2010 13:54:00 +0000

Încep prin a mă întreba ce aş putea să mai scriu, sunt secată de idei, pe când tatăl meu este plin de ele. Probabil că şi pauza de lectură o fi contribuit la aceasta lipsă acută a părerilor pe care aş putea să le împărtăşesc cu voi. De ce nu mai citesc? Deoarece trebuie să învăţ la istorie.Vineri, bâzâind pe messenger mă întreabă Emilia dacă am învăţat pentru teza la istorie.În capul meu nătâng mă întrebam ce naiba are, având în vedere că eu aveam impresia că teza era peste una, două săptămâni.Şi surpriză! Este miercuri, fapt de neclintit şi de necontestat.Mai am 3 lecţii să învăţ.Două azi şi una mâine, însă ante-penultima este atât de idioată şi de proastă încât nici dacă mă străduiesc nu o pot reţine.Numele ei este "Desăvârşirea unităţii de star a României" şi mă bagă în poveşti încurcate ca spiţele bicicletei despre Vaida-Voievod şi Consiliul Naţional Român Central (ce nume lungi aveau... Nu exista pe atunci ceva în genul CNRC?).Totuşi, nu m-am dat peste cap să învăţ întrucât 7 lecţii le ştiam deja cap-coadă, trebuiau doar repetate, însă dacă Emi (D-zeu să o binecuvânteze pe vecie) nu îmi spunea de teză, eu mă duceam miercuri cuc la şcoală.Parcă îmi şi imaginez faza:

-BĂ CARE TEZĂ!?

Nu ştiu, dar nu m-ar fi mirat să se întâmple aşa.Lucrurile tâmpit de stupide numai mie mi se pot întâmpla.De exemplu ieri am fost la "şoping" şi mi-am cumpărat nişte blugi în circa 5 minute după ce am intrat în magazin, dar mi-a luat jumătate de oră să mă decid ce converşi cumpăr.Dacă e să mă iau după mama, mai normal ar fi fost să îmi iau pantofi, dar eu cad din picioare şi în pantofi cu toc de 0,5 cm, başca cu unii cu toc de 1 cm! Aşa că din acest simplu motiv, prefer converşii şi tenişii sau şlapii cu talpă foaaaarte joasă şi sigură.De leneşă ce sunt. numai să nu învăţ la istorie, o ajutai pe mama să pregătească masa. adică mai simplu zis mă jucai şotron în curte, făcui 5 drumuri la bucătărie (adusei cartofi, ouă, un tel, făină şi dusei făina înapoi) şi cântai Crazy Loop.Sunt un mare ajutor la casa omului... iar tot azi primi cadou a 2-a mea veioză roz. Acum am două: una de veghe -mă sperie întunericul. recunosc- şi una pentru citit, foarte cuteh.Ah da, am şi prelungitor, deci pot să îmi usuc părul în timp ce stau în pat ! Apropo, mulţumesc din adâncul sufletului meu celor care au dat click pe reclama aia.S-au strâns 6 click-uri şi dacă printr-o minune ajung la 50, am să primesc un milion şi de banii ăştia o să îmi iau 2 cărţi pe care chiar vreau să le citesc... aşa că mă aşez imaginar în genunchi şi vă rog să click-uiţi.

Şi tot ieri, prinsă de nostalgia clasei a patra, mi-am adus aminte de un joc de care toţi din fosta mea clasă eram obsedaţi: elastic.Însă nu mai ştiu absolut deloc cum se joacă şi chiar îmi pare rău fiindcă era destul de ca lumea, mai ales că pierdeai vremea frumos prin pauze şi pe la orele de sport. Acum, la sport, trei sferturi din clasă este bolnavă din cauze necunoscute.Întodeuna m-am întrebat dacă capra (aia de sărit) şi lada au mâncat vreodată pe cineva.Probabil că da, dacă aproape nimeni nu se atinge de ele.Şi ne mai mirăm de ce copiii sunt din ce în ce mai graşi. Oare de ce? În ultimul timp nici pe străzile de prin cartierul meu nu am mai văzut fetiţe care sar coarda sau joacă şotron, în timp ce acum 4-5 ani erau uliţele plineee ochi cu copii şi pe soare şi pe ploaie şi pe zăpadă. Ce aş avea acum chef de un elastic sau de săritul unei corzi... deşi mi-aş da duhul după primele 40 de minute, cel puţin gestul contează. Vouă nu vă e dor de cum era când eraţi copii?

Premiant/a :3

Sun, 11 Apr 2010 13:17:00 +0000

Fiindcă am primit în mod generos un premiu- leapşă de la Tancu23 şi de la Exces de sare , o să mă confomez regulilor, dar nu înainte de a le mulţumi la amândoi ("Mersi muult").Deci:

1. Să postezi premiul!

Sunshine Award

2. Să oferi premiul la 12 prieteni!

3. Să afişezi link-ul lor!

Din copilărie: http://www.dincopilarie.com/
Que ştii tu oare: http://www.questioare.com/
Francezu': http://rimealese.blogspot.com/
Tancu: http://tancu23.wordpress.com/
Exces de sare: http://excesdesare.wordpress.com/
Pucca: http://www.iarnatuestimareamea.ro/
Zazulina: http://www.zazulina.info/
Vanilla Moon: http://vanillamoon.wordpress.com/
Saiko: http://little-saiko.blogspot.com/
Biluţă: http://biluta.nametii.com/
Licuriciul Orb: http://licuriciulorb.com/
The shitty world: http://theshittyworldwelivein.wordpress.com/

4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!

Asta va fi o problemă...

5. Să scrii din partea cui este premiul!

Am spus.

O primăvară plăcută la toţi !