Un geniu adolescentin.

Încep prin a mă întreba ce aş putea să mai scriu, sunt secată de idei, pe când tatăl meu este plin de ele. Probabil că şi pauza de lectură o fi contribuit la aceasta lipsă acută a părerilor pe care aş putea să le împărtăşesc cu voi. De ce nu mai citesc? Deoarece trebuie să învăţ la istorie.Vineri, bâzâind pe messenger mă întreabă Emilia dacă am învăţat pentru teza la istorie.În capul meu nătâng mă întrebam ce naiba are, având în vedere că eu aveam impresia că teza era peste una, două săptămâni.Şi surpriză! Este miercuri, fapt de neclintit şi de necontestat.Mai am 3 lecţii să învăţ.Două azi şi una mâine, însă ante-penultima este atât de idioată şi de proastă încât nici dacă mă străduiesc nu o pot reţine.Numele ei este "Desăvârşirea unităţii de star a României" şi mă bagă în poveşti încurcate ca spiţele bicicletei despre Vaida-Voievod şi Consiliul Naţional Român Central (ce nume lungi aveau... Nu exista pe atunci ceva în genul CNRC?).Totuşi, nu m-am dat peste cap să învăţ întrucât 7 lecţii le ştiam deja cap-coadă, trebuiau doar repetate, însă dacă Emi (D-zeu să o binecuvânteze pe vecie) nu îmi spunea de teză, eu mă duceam miercuri cuc la şcoală.Parcă îmi şi imaginez faza:

-BĂ CARE TEZĂ!?

Nu ştiu, dar nu m-ar fi mirat să se întâmple aşa.Lucrurile tâmpit de stupide numai mie mi se pot întâmpla.De exemplu ieri am fost la "şoping" şi mi-am cumpărat nişte blugi în circa 5 minute după ce am intrat în magazin, dar mi-a luat jumătate de oră să mă decid ce converşi cumpăr.Dacă e să mă iau după mama, mai normal ar fi fost să îmi iau pantofi, dar eu cad din picioare şi în pantofi cu toc de 0,5 cm, başca cu unii cu toc de 1 cm! Aşa că din acest simplu motiv, prefer converşii şi tenişii sau şlapii cu talpă foaaaarte joasă şi sigură.De leneşă ce sunt. numai să nu învăţ la istorie, o ajutai pe mama să pregătească masa. adică mai simplu zis mă jucai şotron în curte, făcui 5 drumuri la bucătărie (adusei cartofi, ouă, un tel, făină şi dusei făina înapoi) şi cântai Crazy Loop.Sunt un mare ajutor la casa omului... iar tot azi primi cadou a 2-a mea veioză roz. Acum am două: una de veghe -mă sperie întunericul. recunosc- şi una pentru citit, foarte cuteh.Ah da, am şi prelungitor, deci pot să îmi usuc părul în timp ce stau în pat ! Apropo,  mulţumesc din adâncul sufletului meu celor care au dat click pe reclama aia.S-au strâns 6 click-uri şi dacă printr-o minune ajung la 50, am să primesc un milion şi de banii ăştia o să îmi iau 2 cărţi pe care chiar vreau să le citesc... aşa că mă aşez imaginar în genunchi şi vă rog să click-uiţi.

Şi tot ieri, prinsă de nostalgia clasei a patra, mi-am adus aminte de un joc de care toţi din fosta mea clasă eram obsedaţi: elastic.Însă nu mai ştiu absolut deloc cum se joacă şi chiar îmi pare rău fiindcă era destul de ca lumea, mai ales că pierdeai vremea frumos prin pauze şi pe la orele de sport. Acum, la sport, trei sferturi din clasă este bolnavă din cauze necunoscute.Întodeuna m-am întrebat dacă capra (aia de sărit) şi lada au mâncat vreodată pe cineva.Probabil că da, dacă aproape nimeni nu se atinge de ele.Şi ne mai mirăm de ce copiii sunt din ce în ce mai graşi. Oare de ce? În ultimul timp nici pe străzile de prin cartierul meu nu am mai văzut fetiţe care sar coarda sau joacă şotron, în timp ce acum 4-5 ani erau uliţele plineee ochi cu copii şi pe soare şi pe ploaie şi pe zăpadă. Ce aş avea acum chef de un elastic sau de săritul unei corzi... deşi mi-aş da duhul după primele 40 de minute, cel puţin gestul contează. Vouă nu vă e dor de cum era când eraţi copii?